Printr-o întâmplare, să-i zicem fericită, am fost smulsă ieri din somnul de nevoie mai mult decât de frumuseţe, şi-am aterizat la concertul Roxette din Cluj (Arena). Am pornit grăbită cu gândul că vor cânta Elefanţii bizari în deschidere, o trupă de la capitală, descoperită de ceva vreme, dar ascultată atent doar de două săptămâni, care m-a prins destul de tare pentru o trupă românească. Am ajuns la ţanc! N-au cântat ei prea mult, însă au făcut-o bine, cu o energie care te îndemna să păşeşti zâmbind larg pe stadion.
Fredonând Si cerul se-apropie si cade pe mine, am încercat să mă dezmeticesc şi să renunţ să-mi privesc pleoapele, căutând cu sete locul cu jetoane. Un jeton – 6 lei! Puţin cam prea mult, dacă ne gândim că un pahar de suc stors dintr-o sticlă răsuflată te costa chiar 1 jeton. Cu jumătate de jeton puteai să-ţi cumperi apă, iar berea costa de la 1 jeton în plus.
Au apărut apoi pe scenă cei de la Grimus. Credeam că cererea disperată de aplauze a fost ceva spontan pentru Ursus Evolution, însă cred că e ceva gândit (?) pentru concertele din faţa publicului clujean. Nu daţi cu pietre, dar deja-mi par overrated. Cerşesc aplauze şi comandă bucurie cam după fiecare acord. Nu-i de aruncat muzica lor şi cântă la tot mai multe festivaluri renumite de la noi şi nu doar, dar atitudinea mă cam sperie şi ieri m-a trimis să mă odihnesc undeva la umbră. Ceea ce n-a fost rău, c-am putut observa una-alta:
– tocăreală maximă la concert: plin de domniţe şi doamne cu haine de leopard şi tocuri de nu le mai ţineau picioarele, drept pentru care îi făceau neciopliţi pe tinerii echipaţi corespunzăor, care le-au luat locurile, pe puţinele semi-băncuţe metalice prinse de garduri.
– stadionul, cu tot cu tribune, se umplea în valuri pe măsură ce se apropia ora concertului (21:00).
– fetele de la promoţia Jägermeister (bei un shot, primeşţi un tatuaj) erau bronzate în stil frigărui, purtau nişte peruci portocalii de-ţi ardeau ochii şi se strâmbau scârbite la fiecare trecător ce le dorea în poze.
– cel care a spart parolele la Yahoo e fan Roxette:
[fotografiile se găsesc pe FB, accesați link-ul de la început de articol]
Şi altele.
Pe la 9 şi vreun sfert a început concertul. Nu-s fan, n-am fost, ştiu însă destul de multe dintre piesele mai vechi, le-am auzit în diverse circumstanţe şi pot spune că oamenii au cântat chiar bine aseară. Chiar şi publicul a fost… aproape la înălţime, că la un moment dat, când asistam la straniul moment de-a asculta un întreg stadion cântând, s-au oprit toţi, c-au pierdut versurile (prin pahare) şi-au început să chicotească în cor.
N-am stat la tot concertul, dar i-am auzit şi în drum spre casă, dar şi din camera de cămin. Cămin de unde, chiar după finalizarea concertului, au început să răsune manelele, aşa, în ritm de “terminaţi cu gălăgia de pe stadion, că vrem să facem dedicaţii duşmanilor”. Bleah!
2 Comments