Corabia lui Tezeu (India), film lăudat de nişte cunoscuţi, a fost sold out ieri când m-am trezit că l-aş vedea şi eu, aşa că, l-am luat pe cel mai apropiat, ca timp şi distanţă şi am ajuns la alt film din secţiunea Acesta este sfârşitul. De data asta un film din Turcia, “Pe viaţă”, căruia încă îi caut scuze că n-a fost făcut scurtmetraj.
O artistă (Ela) şi-un arhitect (Can). Căsătoriţi de ani de zile, cu un copil aproape la casa lui, locuiesc într-o casă proiectată de Can, în Istanbul. O relaţie care parcă durează de o veşnicie, dar în care pasiunea nu mai are loc. Dar relaţia continuă, aparent normal, Can devine tot mai interesat de propria persoană, iar Ela cunoaşte şi motivul (un aparat telefonic a ajutat-o să susrpindă o anumită conversaţie).
Nu ştiu exact ce aburi plutesc asupra acestui film înspre final, că am fugit la altă proiecţie, însă dincolo de frumuseţea şi simetria imaginilor, cred că filmul nu e un scurtmetraj, pentru că scenele lungi şi lente pe care le-am întâmpinat, care poate nu aduc nimic în plus poveştii, nu fac altceva decât să susţină apăsarea, zubciumul şi abţinerea din sufletul Elei.
La proiecţia Earth/Pământ, că acolo am fugit, i-am descoperit pe DakhaBakhra, care au acompaniat filmul regizat de Alexander Dovzhenco în 1930. Povestea colectivizării a fost surprinsă perfect de cântecele când de jale, când de dans, ale ucrainienilor prezenţi la Cluj.
Filmul face parte din “Trilogia ucraineană”, alături de Arsenal şi Ivan, serie criticată de puterea sovietică pentru realismul care submina transmiterea ideilor revoluţionare şi elogiată mai târziu de critica internaţională, Dovzhenko fiind considerat unul dintre cei mai importanţi cineaşti ai perioadei.
Cât despre cvartet, m-am bucurat să aflu azi că vor cânta în această seară la Casa TIFF şi că îi mai pot auzi. Intrarea la concert este 15 lei.
Articol publicat în Revista Bulevard
Be First to Comment