Deşi mă pierd de fiecare dată când deschid programul TIFF de anul acesta şi regret că n-am mai multe perechi de ochi, reuşesc să ajung la proiecţii care-mi fac zilele mai bune. Fiind festival, profit de proiecţiile speciale, de care n-aş reuşi să mă bucur în alte condiţii. Aşa am ajuns şi la Trains of Thoughts, un eseu vizual, realizat de Timo Novotny.
“Trains of Thoughts” poate fi acel film pe care-l poţi savura cu ochii larg închişi. Pentru că muzica e live, coloana sonoră le aparţine austriecilor de la Sofa Surfers, care te poartă prin sunete pe unde nici nu-ţi imaginezi. Dar e mai bine să deschizi ochii şi să te bucuri de o altfel de călătorie cu metroul. Una în care pătrunzi în gândurile oamenilor, treci dincolo de a-ţi imagina poveşti despre fiecare persoană din metrou şi afli ce îi preocupă.
Dincolo de a fi un mijloc de transport rapid şi sigur, metroul este, în “Trains of Thoughts” mijlocul de comunicare între toate posibilele întâmplări. Din Statele Unite, unde unii îşi găsesc iubirea la metrou, până în Japonia unde oamenii sunt împinşi în metrouri pentru a ajunge la timp la birou şi unde sinuciderea este printre cele mai frecvente gânduri, dar şi în Rusia, unde metroul a devenit obiectiv turistic.
Din întâmplările şi poate chiar şi artiştii întâlniţi la metrou, poţi afla mai multe despre locurile respective, poţi cunoaşte un întreg oraş printr-o singură cursă de mers cu metroul. Asta dacă nu te afunzi în vreo carte. Dar nici asta nu e rău, unii doar la metrou pot să citească. Acolo se golesc de gânduri şi pentru câteva minute devin ei. Iar felul în care Timo Novotny a surprins toate aceste lucruri, făcând din banalul metrou un depozit de poveşti simple, colorate şi muzicale, te face să priveşti altfel până şi oamenii care se îmbulzesc în RATUC.
Sursa foto: trainsofthoughts.com
Articol publicat în Revista Bulevard
Be First to Comment