Obosit, dar curios, melcul peninsular a pornit spre pădure. Aşa, mai pe înserate, să nu-i crape cochilia de la căldură. S-a târât prin perimetrul festivalului Peninsula, iar asta e mult spus, că l-am văzut cum încerca să scape din nisipul de lângă Janinsula, dubioasă arătare: barcă-bar ziua, un fel de pom de Crăciun noaptea.
Apoi şi-a tocit tălpile prin pietriş, încercând să ajungă la scena mare. Unde era pustiu, aşa că s-a întors să-i asculte liniştit, pe o bucată minusculă de umbră, pe băieţii de la Mojo Barrel. Da, e drept, a avut ceva deja-vu-uri, că aşa şi-a început şi traseul de melc electric, dar mi-a zis că nu poate să compare experienţele şi că aici e încă în căutarea unui ştrand.
Tot la capitolul deja-vu, întră şi concertul Viţa de Vie, de la main stage, care-a sunat cam ca anul trecut. Au fost totuşi câţiva surprinşi prin public de varianta “acustică” a piesei “Sunetul mai tare”, semn că şi publicul e altul.
S-a grăbit apoi să se facă şpriţ de vară cu Sarmalele Reci, unde publicul era… sau unde era publicul, totuşi? şi aproape că a sărit gardul după concert să stea la o poveste cu ei.
Melcul peninsular vrea să cunoască cât mai mulţi artişti acum, dacă tot nu mai are în ce ape să se scalde. M-a rugat să-i fac o poză cu un nene cu rasta, insistând că e Alborosie. M-a convins, că am început să m bucur când nenea respectiv îmi zâmbea. Până când s-a dovedit că Alborosie nu e negrorosie şi că am reuşit să-l imortalizez pe sunetist, nicidecum pe artist.
Ca să-l iert, mi-a făcut cunoştinţă cu soţia lui Paul Kalkbrenner, că la DJ nu mai puteam ajunge nici să tai cu maceta ceata de ziarişti.
Melcul n-a devenit încă peninsular, căci n-a priceput încă ce şi cum şi de ce? De ce La Roux e pe afişe când el a aflat că sigur nu vine la festival? N-aş putea să-i răspund. Dar mai sunt câteva zile la dispoziţie pentru răspunsuri, fie ele şi muzicale. De ce la Negură Bunget nu era mai nimeni? De ce sunt încă TBA-uri în program, deşi festivalul a început?
2 Comments