Summer snail pe domeniul lu’ Ştirbey

Pare-se că şi cu scrisul aici tind să mă transform în melc de când umblu “după lemne şi la izvor” pe la diferite festivaluri. Aşa că abia acum reuşesc să scriu despre Summer Well (da, au trecut vreo 10 zile), dar nu o fi tocmai degeaba, c-am avut şi pe-acolo oareşce experienţe. Se pare că în cazul meu, totul începe cu un drum, de cele mai multe ori lung, mai mult sau mai puţin mahmur, cu întreruperi, coloane de maşini şi rafale scurte de somn în poziţii cât mai comprimate.

După aşa chin, nici nu mă mir că am început să visez interzis cum nişte necunoscuţi mă primesc la ei în maşină şi mă duc în Buftea la festival, să nu mai fiu nevoită să mă pierd pe la Victoriei în căutarea busului cu sardine de la Muzeul Ţăranului Român. Loc unde am mai fost, de altfel, dar fără vreun gând căutător de repere.

Mi-a fost destul de mare surprinderea când visul meu a fost legalizat (deci se poate) şi o anumită Alexandra, care mi-a sărit în cale când căutam staţia, şi-a luat maşina de la birou şi m-a luat cu ea şi prietenii ei la Summer Well. Surprinderea mea a fost dată pe spate de două ori când, în timpul concertelor, mi-a scris că pot să mă întorc cu ei după The XX.

DSC00224

Aşa am ajuns melc de vară, pe roţi, fericit, dar totuşi buimac, prin mulţimea de pe domeniul care arăta exact cum era desenat pe harta festivalului. Ştiu, e normal să fie aşa, dar lebedele alea de pe lac nu plutesc şi ele? În fine. La jetoane coadă. “Un jeton, vă rog”, zice un tip şi-l lasă speriat şi scârbit pe vânzător. “Am glumit, zece vreau”, zice cu un zâmbet larg şi 60 de lei în mână. Eu am cerut 2 jetoane şi-am completat că nu glumesc, după care s-a întâmplat să şi pierd unul, dar nu e ca şi cum mi-ar fi ars de două sucuri după oboseala acumulată.

The XX au fost ca-n basme şi chiar dacă nu m-au ţinut picioarele pe verticală tot concertul, şi din miezul muşuroiului de oameni m-am bucurat de concert, că ne-au cadorisit cu ceva proiecţie pe cer în genul “slide to open the sky” şi nori de fum sub cerul senin. S-a terminat cu două X-uri mari şi late, în paralel proiectate şi cu bis-uri peste bis-uri.

Cum majoritatea, din câte-am auzit, au fost la Summer Well doar pentru ics ics, a doua zi mi-a cam pierit norocul la transport, dar numai pe jumătate, pentru că, deşi m-am aventurat să merg cu busul de la MTR (nu merge chiar din prima, dar cu răbdare şi umbră se rezolvă), o brăţară prea largă de festival mi-a permis să-mi chem o prietenă să nu mă bucur de una singură în timp ce mai fredonez una alta de la The Vaccines şi Suede. Şi uite-aşa, ne-am omenit cu pacheţele de primăvară, poveşti de-acasă, nişte beri şi muzică bună. Şi-am plecat de-acolo fredonând “the beautiful ones” alături de nişte oameni de care, nu ştiu cum se face, dar tot dau pe unde merg şi-mi confirmă că aşa şi sunt.

Nu ştiu alte festivaluri cum sunt, de la Bucureşti zic, că ăsta a fost primul la care-am participat, dar cu un lineup similar şi cu campare (că nu toată lumea ajunge la fânfest să se bucure de somnul în cort), cred că m-aş mai aventura la un aşa drum şi anul viitor.

*

Mai serios şi mai puţin personal despre Summer Well am scris aici.

Diana Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *