Piesa asta… trebuie să scriu despre ea. Mă enervează că mă obsedează şi n-o mai pot opri. Şi asta de când am auzit-o aici, loc de unde-mi extrag de multe ori preocupările chinuitoare, muzicale şi nu numai. Pe mine mă ţin obsesiile musicale destul de mult. Dar mă mai opresc. Revin după o lună şi-mi dau seama că unele melodii îmi plac la fel de mult. Dar mai fac câte o pauză. Cu asta nu pot. Fie că-s cu ea în căşti, fie acasă, rulează. M-oi regăsi în ea, nu ştiu, probabil. Dar sună tare bine. Şi nu numa’. Suede e prin definiţie o trupă de cântăcioşi ce produce muzici bune, dar bune.
Tag: muzica
A trebuit să se organizeze a 5-a ediţie ca să ajung şi eu la festivalul rock Artmania de la Sibiu, pe care l-am ratat de atâtea ori cu ochii în lacrimi (în special ediţia cu Anathema). Şi-am ajuns într-o prea călduroasă zi de sâmbătă, în care autocarul cu care călătoream s-a stricat chiar la intrare în oraş. În Sibiu, din fericire. Din cauza asta am cam ratat concertul trupei Tiarra care a avut loc în Piaţa Mică, trupă care mi-a stârnit curiozitatea şi oarecum interesul cu ceva timp în urmă. Dar nu-i nimic, doar pentru Serj şi mai mult decât atât, pentru întâlnirea cu nişte prietene care mi-au fost şi colege, am mers.
În afară de căldura de nesuportat, Sibiul m-a întâmpinat cu prea mulţi oameni. Din toate părţile, prin toate părţile. Zona centrală, cel puţin, mustea de fiinţe care nu erau de prin zonă. Lucrul ăsta îi dădea o culoare destul de drăguţă oraşului. În Piaţa Mică, pe lângă terasa special amenajată şi standurile cu bere, găseai zeci de tarabe cu sute de chestii handmade… cercei, brăţări, păpuşi, eşarfe, genţi, tricouri etc.
În Piaţa Mare, un mare gard negru îi separa pe oamenii cu brăţară colorată şi bere cumpărată pe două-trei jetoane, de cei care stăteau lejer pe margine cu bidoane de 2 litri de bere în faţă şi care, dacă-şi întindeau puţin vârfurile, vedeau şi-un pic din ce se întâmpla pe scenă. Că de auzit se auzea la fel peste tot. Cam prost, de altfel, ba chiar înclin să cred că se auzea mai bine de pe margine sau de undeva de pe Bălcescu decât de prin zona scenei.
A trecut ceva timp de când nu mi-am mai aruncat grijile departe şi de când nu m-am mai afundat între două coperte. „Darul unei zile” a fost într-adevăr darul zilei mele de naştere venit cu o neînsemnată întârziere de câteva luni din partea unei prietene cu care mă văd prea rar.
Cartea asta, venită după săptămâni bune în care am lecturat numai .pdf-uri cu frânturi despre new media şi altele, mi-a făcut ziua mai bună. E cu-adevărat darul unei zile, al acelei zile în care o iei în mână şi n-o mai laşi până la ultimele rânduri. E o carte scurtă, uşoară, numai bună de citit pe drum şi poate foarte bine să-ţi amintească ce dor ţi-a fost să citeşti şi cât de mult te relaxază „sportul” ăsta. Dacă atunci când vrei să citeşti o carte nu eşti hotărât şi pregătit să laşi toate grijile de zi cu zi deoparte, cartea asta te eliberează pentru ceva timp de toate gândurile şi te trimite direct în zona copilăriei şi adolescenţei. Pentru că în paginile scrise de Anna Gavalda nu poţi decât să te regăseşti. Şi să râzi. Când ruşinat, când în hohote.
Patru fraţi regăsiţi te poartă prin copilărie şi nebunia oferită de libertate. Garance, Simon şi Lola fug de la o nuntă de familie la fratele lor mai mic, Vincent, care locuieşte într-un castel. Jumătate din carte e drumul până la el presărat cu replicile acide dintre Garance şi cumnata ei, soţia lui Simon, dar şi cu amintiri voioase despre copilăria celor patru fraţi. Cu mare drag am citit comparaţiile dintre Garance şi sora ei mai mare Lola, văzute prin ochii celei dintâi.
Căutăm nume de formaţie; cuvinte cheie: folk, Padre, SEBI, Post Scriptum, distinct, clar, eco, munte, Trascău, adăugire, completare.
Asta era prin septembrie. Până la urmă şi-au ales şi nume: PLUS NOI, iar primul lor album se numeşte Cântece Crude.
Formaţia “Plus Noi” este înfiinţată în anul 2009, şi are în componenţă 4 membrii. Primii doi: Stelian “Padre” Petrescu, poet şi compozitor, Kincses “Talisman” Sebastian, voce şi chitară, din Aiud şi restul: Victor “Laureatul” Surugiu şi Adrian “Axânte” Puiuleţ, din Centrul Universului aka Zlatna. Să nu uităm nici de impresar: Truţă “Pisi” Răducu. Ne vedem pe MTV, sau în cel mai rău caz, pe Trilulilu şi Youtube, că ne băgam noi!