Trei ore în Piaţa Alexander? Nu, mulţumesc!

A patra zi de festival a adus pe scena Teatrului “Radu Stanca” premiera unui spectacol eveniment. “Berlin Alexanderplatz”, piesa regizată de Dragoş Galgoţiu, s-a mai jucat la Sibiu în avanpremieră pe 14 mai. Pe lângă multitudinea de actori – cam 40 -, din echipa acestei piese mai fac parte şi scenograful Andrei Both şi Doina Levintza, responsabilă cu costumele.

Povestea lui Franz Biberkopf, care după patru ani de închisoare îşi doreşte să-şi schimbe viaţa, o aflăm din prisma unui vânzător ambulant din Piaţa Alexander. Franz a fost închis pentru că şi-a ucis logodnica. Dacă la ieşirea din închisoare, proaspătul eliberat este speriat, total dezorientat, în drumul lui în a deveni mai bun se loveşte de prea multe obstacole şi nu reuşeşte ce şi-a propus. În final, soţia lui este ucisă cu viclenie.

Berlin Alexanderplatz este un adevărat spectacol vizual şi, de ce nu, auditiv. Dar atât. Mulţi actori, multe culori, costume, lucruri care pur şi simplu îţi iau ochii. Toate într-un decor pe măsură: lumini şi aburi, bucăţi imense de carne, prea mult sclipici. Chiar dacă se spune că piesa se referă la criza politică şi economică actuală, n-aş zice că a transmis ceva. Mulţi au plecat în timpul piesei. Recunosc că n-am văzut nici eu mai mult de jumătate din spectacol. Poate a urmat ceva captivant după, nu mai am de unde să ştiu. Mi s-a părut că am stat oricum prea mult pentru puţinele lucruri transmise. Emoţie înspre zero. Reprezentaţia nu m-a atins în niciun fel. Şi s-a lungit fără rost. Cine-ar rezista trei ore? E un păcat al creatorilor români, acesta de a le fi teamă să taie din piese sau filme, să renunţe la bucăţi dragi lor, dar care îi plictisesc sau exasperează pe ceilalţi. Nici regizorul Dragoş Galgoţiu nu s-a zgârcit.

Prestaţia actorilor nu e de criticat. Sunt multe nume mari din teatrul sibian şi nu numai în acest spectacol. Vorbim aici de Marian Râlea, Florin Coşuleţ, Ofelia Popii şi alţii. Printre personajele Berlin Alexanderplatz descoperim multe figuri noi, e vorba de mulţi studenţi care au roluri importante. E vorba de “o punte între generaţii, o provocare”, precum a declarat Constantin Chiriac, directorul festivalului.

Prin culoare, muzica cu tentă uşor interbelică şi costumele sclipitoare, Berlin Alexanderplatz mi-a amintit de Balul lui Radu Alexandru Nica, bucăţi din piesă m-au dus când cu gândul la A clockwork orange, iar accentul pus pe decor şi pe… carne, de stilul lui Purcărete.

Berlin Alexanderplatz este un roman al lui Alfred Döblin, publicat în 1929. Regizorul Dragoş Galgoţiu descria a această adaptare precum o imagine a infernului cotidian. “Babilonul despre care vorbeşte Döblin este un fel de hidră a existenţei noastre, este dragonul personal cu care se luptă fiecare din noi”, a mai spus regizorul, în urma avanpremierei din 14 mai.

credite foto: Mihaela Marin

articol publicat aici.