Sibiu…

Sibiu.

Oraşul cu flori la ferestre, cu ochi pe acoperişuri şi cu ornamente grele ce-ţi cad în cap pe străzile prea înguste.

Oraşul unde s-a făcut totul, unde e totul, oraşul cu locuitorii mîndri care-ţi spun cu zîmbetul pe buze: „e frumos la noi, dar nu veni aici”.

Oraşul cu cei mai leneşi cîini, cu cea mai „mare” piaţă şi cel mai sfătos turn.

Oraşul scărilor, al celui mai mic, dar productiv teatru. Oraşul trompetelor din luna lui mai. Oraşul festivalurilor. Jazz, rock, teatru, film, tattoo.

Dar oraşul cu boscheţii de lîngă tribunal tunşi sub formă de „viol”. De ambele părţi.

Oraşul cu voluntari, cu carduri uitate în bancomate şi c-un albatros pe fosta primărie.

Oraşul cu beciuri, cu faine beciuri, cu multe şi colorate beciuri şi cu extra-terase vara.

Oraşul cu miros de cîine ud şi ciori la ora 19:45 pe lîngă cămine.

Sibiu.

Iubeşti un oraş care ţi-a întors mereu spatele abia după ce îi răspunzi cu aceeaşi monedă. Iubeşti Sibiul după ce-l laşi în urmă cu ale lui (şi ale tale) păcate. Am căutat fără să îmi dau seama poate, prin toate cotloanele Hermannstadt-ului, o fărîmă care să mă convingă să rămîn aici măcar pentru încă doi ani. Dar e zadarnic cînd în trei ani de existenţă pe malul Cibinului devi o legumă plutitoare.

Iubeşti Sibiul după ce-ţi închei toate socotelile cu el şi te întorci la doar cîteva zile din nebunie şi poate puţin dor ca să trăieşti ce nu ai reuşit pînă atunci. Dai de oameni noi, te simţi turist. Aşa cum ai vrut să fii mereu în trei ani. Un simplu turist. Oameni nebuni descoperiţi în noapte în bodegile sibiene, oameni ce te cheamă în Vamă, dar pe care îi duci în faţa căminului unde-ai zăcut trei ani şi-ţi colorezi în alb una dintre cele mai amuzante nopţi cu multe bancuri şi alte substanţe. Poţi pleca apoi din Sibiu. Cu un zîmbet tîmpit pe buze care nu poate trăda nimic. Eşti mulţumit şi nu-ţi doreşti să fii mai mult în Sibiu decît un… simplu turist.

Sibiu.

Oraşul cu prieteni care încă se mai întorc la Sibiu. Cu oamenii dragi lăsaţi în urmă. Oraşul unde ai mereu un motiv să te întorci, dar niciun motiv să rămîi.