Hoinăresc

Ca un exilat
hoinăresc pe ulicioarele
celui mai vechi oraș,
primul care se naște.
Sufletul meu merge înainte,
șovăitor și neliniștit.
Ce îl tulbură?
Abandonul sau căutarea
unui nou sălaș?
Aici sunt,
somnambulă,
orfană și învinsă.
Mi-e dor de plajă și de colinele înalte,
iar barca aceea albastră
care se apropie de țărm
mă așteaptă.

Matilde Kuminsky-Richter