filed under ficţiuni din ozeneu și sad happiness emoletă It’s…
Category: de’ale cugetului
De ceva vreme visez că fumez. Bine, am visat iarbă în repetate rânduri, dar uneori şi visele parcă se adaptează condiţiilor, aşa că am continuat să visez ţigări normale. Pachete care mă aşteptau ca nişte indicii, dar de fiecare dată mă trezeam înainte să-mi inund simţurile în fumuri.
Nu-s fumătoare, dar îmi plac fumătorii. Mult. Nu acei care au casele şi hainele înecate în mirosul de tutun ori cei care se ascund de cei din jur şi se îndoapă cu gume şi alte înmiresmate, dar nici cei care ceşesc ţigări sau bombardează strada cu chiştoace. Îmi plac fumătorii serioşi şi visători, cei cu poveşti în genul cum m-am apucat eu de fumat la 15 ani, cum am fumat prima ţigară cu mama, cum am renunţat la fumat de prea multe ori şi cum m-am reapucat pentru că-mi place să fumez. 
În schimb, fumătoare pasivă sunt de foarte mult timp. În liceu eram printre puţinii nefumători din “gaşcă” şi toţi erau convinşi că până pe-a doişpea o să fiu de-a lor. N-a fost să fie. La facultate tot pe lângă fumători m-am trezit. Mereu a fost o plăcere să le ţin companie, mai ales la cămin unde aveam un loc special pentru fumat.
Sau cel puţin eu n-am. Cred că nu am ori nu ştiu să-mi fac. Mă gândeam că-n 2010 lucrurile se vor mişca mai domol, dar parcă tot mai repede zboară. Timpul? Acelaşi grăbit şi aspru duşman pe care-l ignor în continuare.
Octavian Paler spunea că avem timp.
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretam ce-am scris.
Avem? Unii spun că se găseşte pentru orice timp, oricând, doar că ne e prea lene. Sau că am avut timp şi l-am irosit degeaba. Mai are rost să scriu despre cât de grăbiţi suntem? Ori să trec, tot din grabă, mai departe? Despre cât de greu mi-a fost să dau click pe “new post” nici nu mai zic. Însă pentru citit şi scris (după cum intenţionat am şi selectat bucăţica din frumoasa zicere a lui Paler) trebuie să îmi fac mereu timp. Vreau, nu vreau. Citeam zilele astea undeva că trebuie să scrii chiar şi atunci când nu vrei să scrii!
- nu mai avem timp să citim şi când zic asta, mă refer la CĂRŢI, nu la broşuri şi pliante, nu la ziare pe care oricum nu le mai citim de mult cum se citeau ziarele, ci online (de altfel, multe nu ne mai permit asta, că “renunţă” la ediţia print), nu la bloguri sau liniuţe de pe twitter. Ştiu, veţi spune că citiţi. Şi vă cred, şi eu o fac, cât şi cum pot, dar nu ca până acum.