Sunt unele cuvinte spuse în momente neașteptate, pe fonduri… nefondate,…
Tag: cugetari
Un cuvânt și-o stare ce mă urmăresc de ceva vreme. Temporalitate. Provine dintr-un cuvânt ce uneori mă sperie și alteori mă bucură, dar nu despre ticăitul suveran al fundalului vreau să scriu. Ci despre felul meu temporar de a fi, accentuat în ultima perioadă.
Schimb a patra locuință temporară într-un singur an, în al patrulea oraș temporar de pe lista urbelor prin care am trecut cu gândul de-a nu fi doar o fugară temporară. Nume de străzi, stații de bus, trasee, scurtături, rămân toate înfundate în bagajul unor locuri poate în curând uitate.
Oamenii, uamenii, prietenii, simplele cunoștințe devin temporare, firesc. Dacă nu se schimbă în totalitate, precum susțin că le imposibil să o facă de unii singuri, apar alți oameni, distanțe, interpretări și întâmplări care să le schimbe traiectoria în relații.
Sentimentele sunt și ele trecute, în foarte mare parte, la categoria temporare. Stările care mă și ne încearcă se schimbă, iar ăsta nu-i un lucru rău. Ranchiuna, supărarea, durerea, astenia, bucuria, nervii, tăcerea, pasiunea se amplifică și scad tocmai prin calitatea lor de a fi temporare și mai ales, atunci când surprind. Eu și tu, suntem temporari, e cert. Zbuciumul de aici e temporar și el, vasul ciobit de pe malul râului la fel, dar nu vreau să m-arunc în filosofii temporare.
Sau cel puţin eu n-am. Cred că nu am ori nu ştiu să-mi fac. Mă gândeam că-n 2010 lucrurile se vor mişca mai domol, dar parcă tot mai repede zboară. Timpul? Acelaşi grăbit şi aspru duşman pe care-l ignor în continuare.
Octavian Paler spunea că avem timp.
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretam ce-am scris.
Avem? Unii spun că se găseşte pentru orice timp, oricând, doar că ne e prea lene. Sau că am avut timp şi l-am irosit degeaba. Mai are rost să scriu despre cât de grăbiţi suntem? Ori să trec, tot din grabă, mai departe? Despre cât de greu mi-a fost să dau click pe “new post” nici nu mai zic. Însă pentru citit şi scris (după cum intenţionat am şi selectat bucăţica din frumoasa zicere a lui Paler) trebuie să îmi fac mereu timp. Vreau, nu vreau. Citeam zilele astea undeva că trebuie să scrii chiar şi atunci când nu vrei să scrii!
- nu mai avem timp să citim şi când zic asta, mă refer la CĂRŢI, nu la broşuri şi pliante, nu la ziare pe care oricum nu le mai citim de mult cum se citeau ziarele, ci online (de altfel, multe nu ne mai permit asta, că “renunţă” la ediţia print), nu la bloguri sau liniuţe de pe twitter. Ştiu, veţi spune că citiţi. Şi vă cred, şi eu o fac, cât şi cum pot, dar nu ca până acum.