Temporar

Un cuvânt și-o stare ce mă urmăresc de ceva vreme. Temporalitate. Provine dintr-un cuvânt ce uneori mă sperie și alteori mă bucură, dar nu despre ticăitul suveran al fundalului vreau să scriu. Ci despre felul meu temporar de a fi, accentuat în ultima perioadă.

Schimb a patra locuință temporară într-un singur an, în al patrulea oraș temporar de pe lista urbelor prin care am trecut cu gândul de-a nu fi doar o fugară temporară. Nume de străzi, stații de bus, trasee, scurtături, rămân toate înfundate în bagajul unor locuri poate în curând uitate.

Oamenii, uamenii, prietenii, simplele cunoștințe devin temporare, firesc. Dacă nu se schimbă în totalitate, precum susțin că le imposibil să o facă de unii singuri, apar alți oameni, distanțe, interpretări și întâmplări care să le schimbe traiectoria în relații.

Sentimentele sunt și ele trecute, în foarte mare parte, la categoria temporare. Stările care mă și ne încearcă se schimbă, iar ăsta nu-i un lucru rău. Ranchiuna, supărarea, durerea, astenia, bucuria, nervii, tăcerea, pasiunea se amplifică și scad tocmai prin calitatea lor de a fi temporare și mai ales, atunci când surprind. Eu și tu, suntem temporari, e cert. Zbuciumul de aici e temporar și el, vasul ciobit de pe malul râului la fel, dar nu vreau să m-arunc în filosofii temporare.

Tura asta, se pare că joburile mi-s mai temporare ca orice altceva. De unele mă bucur c-au fost așa, altfel m-aș fi transformat într-un voluntar permanent, un străin ticălos de singur sau într-un obsedat de muncă cu perfuzii la purtător. Alte locuri de muncă vin când te aștepți mai puțin, prezentate din start pe perioade determinate, acceptate ca atare și lăsate în urmă cu greu.

Totuși, dacă te deprinzi cu firea temporară a lucrurilor și încerci să le filtrezi și să te concentrezi pe cele care-ai vrea să dureze, fără a te arunca îndrăzneț în fața morilor de vânt, adaptarea devine mai ușoară și-ți poate da nădejdea că trăiești o permanentă încercare de mai bine.

Am aflat că unele lucruri nu sunt totuși temporare. Unele boli și unele pierderi sunt definitive. Trăsături, cuvinte ce nu mai pot fi șterse, greșeli în fața cărora nu ne mai putem întoarce și poate felul unor oameni ca mine, de a rămâne temporari dedicați. Deși mă trece o senzație cum că toate aceste gânduri mi-s și ele temporare.