Deşi l-am văzut de nenumărate ori când treceam pe lângă Facultatea de Litere, pe Alex Radu l-am descoperit prin intermediul Internetului, la el pe blog. L-am recunoscut imediat şi am rămas surprinsă de calităţile lui de scriitor. M-a impresionat faptul că până la această vârstă a avut atâtea realizări. S-a grăbit să lase cât mai multe în urma lui, însă timpul nu s-a numărat printre prietenii săi.
Acest profil trebuia să spună povestea unui băiat foarte talentat şi muncitor, a unui tânăr scriitor din Sibiu. Şi până la urmă, e povestea lui, dar una care se încheie subit la vârsta de doar 21 de ani, una care nu e spusă de el, o poveste scrisă la trecut.
Alexandru Ioan Radu s-a născut în 1989 în Sibiu. Copilăria şi-a petrecut-o în Daia, un sat din apropiere, unde locuiesc părinţii săi. Visa să devină preot, apoi agent de circulaţie. Prin clasa a VII-a şi-a dat seama că menirea lui e să predea literatură. „Vroia să se facă profesor de română. Îi plăcea să se joace de-a profesorul, făcea lecţii cu mine, cu părinţii, cu mătuşa mea. Şi o făcea la modul serios: aduna lumea, pregătea lucrări de control, le corecta cu roşu, dădea note mici! Mie prefera să-mi dea lucrare la română că la matematică ştia că luam notă mare. Iar el vroia să pună cât mai mult roşu pe hârtie”, îşi aminteşte fratele său, Ciprian Radu.
A fost pasionat de scris încă de la 9-10 ani când a început să compună poezii. „Poezia nu-i prea plăcea, s-a înclinat spre proză. A scris şi ceva poezii, dar puţine”, a mai spus Ciprian. Nu poezia a fost cea care l-a captivat, la 16 ani a început să lucreze la primul său roman, numit “Amicul meu, diavolul”, iar de atunci s-a dedicat complet prozei.