Spațiul pe care îl ocup temporar și care se schimbă…
Diana Câmpean Posts
Luna octombrie a fost și e bine îmbrăcată în haine de festival la Cluj. Toamna Muzicală Clujeană mai are două straie muzicale (recital cameral al Cvartetului Arcadia, azi și concertul de închidere, mâine seară), Festivalul de Film ComedyCluj s-a încheiat sâmbătă cu un cine-concert minunat (publicul a fost trimis automat, pe clape, în vremea celor mai vechi filme, pianistul și restauratorul francez de filme vechi, Serge Bromberg, a moderat finalul festivalului, acompaniind filmele vechi la pian, într-un așa fel de te făcea să uiți că muzica e live și nu face parte din pelicule).
Chiar dacă aceste două festivaluri cam dau tonul toamnei… culturale clujene, Clujul se păstrează animat și la finalul lor. Și pentru că nu mă refer doar la faptul că e plin de viață, trebuie să vă anunț că în acest weekend, la Cinematograful Victoria, se va desfășura a șaptea ediție a festivalului Anim’est.
Acum doi ani, pe când oița emblemă avea formă de tort și cinci lumânări pe post de picioare, mergeam pentru prima dată la un astfel de festival și ieșeam încântată de la fiecare proiecție. Ca să îmi umplu luna octombrie cu o bucurie nostalgică, voi încerca și în tura aceasta să-mi scot lentila la vizionat de producții animate.
Festivalul de film ComedyCluj, ajuns la a 4-a ediție, este cu siguranță pata de zâmbet a toamnei nebune de la Cj. Îndreaptă frunți, lărgește zâmbete, arată dinți, ivește riduri, stârnește lacrimi, îmbrățișează oameni, mai pe scurt, te bucură după fiecare vizionare de peliculă. Sau aproape, că nu poți fi mulțumit pe deplin sau nu poți intra mereu în starea ce vrea filmul s-o inducă.
Te mai lovești și de câte-o comedie ce te prinde când nu prea-ți vine să râzi sau să guști diverse intrigi, ce par xeroxate (dau și exemplu, e filmul “Cherry”, pe care l-am văzut tot în sala mare de la Casa Tiff, de data asta cu sala plină).
Dar acesta e un aspect minor din ce mi-a adus mie festivalul pus pe glume de pe Someș. Mi-a adus multă bucurie și stare de bine și mult regret că-s pe punctul de-a mă îmbarca pe te miri unde. Cert e că în săptămâna ce-a trecut am ieșit de la două filme din cadrul festivalului râzând și zburdând și parcă iubind mai mult viața. Iar ăsta nu-i lucru mărunt.
Moonrise Kingdom. O minunăție de film la ComedyCluj
Auzisem de film de la o prietenă, chiar cu câteva zile înainte de festival. Când l-am ochit în program, am știut că e musai să-l văd în cinematograf.
Chiar dacă proiecția a început setată pe limba germană, iar cei de la tehnic și-au dat seama după vreo 15 minute, nu m-a deranjat absolut deloc să revăd acea primă parte, să mă bucur de cadre, imagini, culori, replici și de începutul unei povești înlănțuite ca un carusel ce te poartă prin vis.
Filmul lui Wes Anderson aduce pe ecran nume mari, precum Bruce Willis, Ed Norton, Bill Murray, Tilda Swinton etc, dar mereu în centrul atentției rămân cei doi copii cu probleme, băiatul orfan, fata neînțeleasă, care-și iau viața în mâini, în rucsac și-n colorate bagaje și se aventurează într-o escapadă ce provoacă tensiuni.
“Moonrise Kingdom” este o încrengătură de reverii inițiatice, un film încărcat de sclipiri umoristice și mai ales, o producție ce-ți instalează treptat o stare de bine inexplicabilă. Calificativ: Musai de văzut și savurat!
Cluj Brands Tour ne-a purtat duminică, în ultima zi de plimbat pe la branduri, la Liliac.com acasă, în Botoș. Nu știam prea bine unde duce drumul lung făcut dimineața după o noapte scurtă, din cauză de Ursus Party, știam doar că ne îndreptăm spre vin, deci spre plăcere, dacă ne luăm după vorba cântecului.
Ne-a întâmpinat Ioana Micu de la Amb Wine Company pe care am observat că mulți bloggeri o cunoșteau deja. N-a durat prea mult până când m-a surprins cu acuratețea informațiilor despre producerea “liliacului”.
Cel mai mult a insistat pe vedeta brand-ului, Nectar de Transilvania, un vin dulce de tot, nu foarte ușor de băut, destul de tare, dar incredibil de gustos. Cum a zis Richie, mierea care te îmbată. Am și reușit să vedem cum și unde se țin strugurii la macerat cu lunile, cum sunt aerisiți, fiind puși la uscat pe niște rogojine. Acești struguri îngheață și se dezgheață (procedeu pentru îndulcire) întorși de pe o parte pe alta o dată pe săptămână, iar cam 60-70% din volumul lor se pierde până la producția finală, căci se curăță regulat de boabele rebuturi :).
Spre plantații am pornit pe jos, lucru ce mi-a bucurat mult picioarele cu dor de munte. Cluj Brands Tour a scos de-a dreptul bloggerii din casă și i-a făcut puțin pe unii să gâfâie, dar ce fețe entuziasmate a avut toată lumea când am ajuns la căbănuța vinoasă, e greu de descris în cuvinte. “M-aș muta aici”,am început să aud în stânga și-n dreapta. “Băăă, ce iarbă”, am auzit apoi și ne-am odihnit oasele pe-un gazon pe care mi l-aș dori pe post de preș în cameră.
Cu ochii pe dealuri și-n vița de vie, am fost invitați apoi la lecția de degustare.
Cumva s-a făcut, nu întâmplător, să ajung exact la brand-urile despre care, spre rușinea mea, nu știam nimic: Electrogrup, Arobs și Liliac. Bine, nici despre lumânărese nu auzisem, dar m-am bucurat de o scurtă vizită la ele, în micul colț colorat și în viitor parfumat, de lumânări decorate cu pricepere, răbdare și inspirație.
Cât de important e Farmec pentru Cluj și nu numai, am avut ocazia să aflu în plimbarea cu bloggerițele fermecate, anul trecut, la Sighișoara, deși o vizită la sediul lor te învață și surprinde mult mai mult, din cele discutate cu cei care au reușit să ajungă în vizită la doamna Jofi (Sofia Irimie, șef departament cercetare Farmec).
Dar nu voi scrie despre brandurile pe care nu am reușit să le vizitez.
Astfel, am aterizat alături de clujenii cu blog și bloggerii invitați din alte orașe, Cluj Brands Tour, exact când se pregăteau de plecare de la Grădina Botanică spre Câmpia Turzii, unde nu știam prea bine ce ne așteaptă, ci doar că ne plouă. Surâsul evenimentului nu s-a speriat de ploaie, a tremurat ușor, dar ambiția și curiozitatea au fost cu atât mai mari, cu cât la fiecare pas pe parcursul vizitelor la companii, pe bloggeri îi aștepta câte o provocare, o surpriză, niște oameni pregătiți, gata să le răspundă la orice întrebare.
Electrogrup: “Facem lucrurile inginerește”
Prima mea zi de descoperit companii clujene (adică joi, dar evenimentul te fură, așa explic întârzierea) a început la în parcul fotovoltaic construit de cei de la Electrogrup la Câmpia Turzii (asta ne aștepta acolo).
Acum, prea ocupată să mă strecor printre stropii de ploaie și, recunosc, cam pe lângă subiectul prezentat, am auzit prea mulți termeni de neînțeles și am priceput ceva destul de previzibil, că e o investiție foarte bună asta cu energia solară, căci chiar și pe timp ploios, lumina, câtă e ea, reușește să încarce panourile (ceva proces chimic, nu știu ce celule, o extorsiune… într-o apă).