Ce frumos te tratează când mergi la cabinetul lor particular…
Diana Câmpean Posts
Pasager pe rută scurtă mai bine zis. Aproape de când mă ştiu fac un drum pe DN74. Acela ce mă poartă din mirifcul meu hometown-metropola (sau Marte sau C.U.* , fost Ampelum ş.a.m.d.) în satul Alba Iulia (aka Bălgrad).
Îmi amintesc că acum mulţi-mulţi ani, mergeam cu trenul. Sunt vreo 38 de kilometri, dar cu personalul ală aveai impresia că mergi până la Sibiu. Aşa m-am învăţat să iubesc trenul, acum, n-aş mai putea să-l suport, nu pe ruta asta. Deşi, trebuie să recunosc că dacă nu am alternativă şi mai am şi companie plăcută, merge.
Am început să iau vacanţa în serios. Da, acum pe ultima sută de metri, aşa se face. Şi cum altfel decât zăcând toată ziua, că doar a venit toamna şi peste obiceiurile de vacanţă. Şi ca să nu zic că stau degeaba, am început să mă uit la filme, filme şi iar filme.
Am recuperat unele filme, dintre cele vechi pe care e musai-musai să le vadă fiecare, precum Doctor Strangelove sau 12 Angry Men, plus unele mai ciudăţele dar pline de metafore şi simboluri cum ar fi The Holy Mountain sau de ce nu, pentru o abundenţă de suprarealism, filmele lui Luis Buñuel.
Pe lângă astea şi altele pe care nu are rost să le enumăr, am început să mai trag câte un ochi şi unul chiar interesat, peste filmele cu jurnalişti. Deşi de la The Insider încoace nu am mai văzut ceva care să mă farmece. Dar ăsta ultimul, State of Play, e destul de bunicel, pe lângă Nothing But The Truth, zic eu.
Oricum, nu am văzut eu prea multe şi chiar am găsit zilele trecute o listă cu pelicule despre jurnalişti din care am să mai extrag câte-un film omorâtor de timp.
Shattered Glass e filmul la care voiam să ajung.
Mi s-a făcut brusc dor de Sibiu. Dar nu pentru că mai e atât de puţin timp până la începerea ultimului meu an în acest oraş, ultimul an de studiu pe malurile Cibinului. Nu din cauza centrului istoric sau a căminului, nici măcar din cauza stării de a fi plecat de acasă.
Mi-e dor numai şi numai de teatru. Cu nostalgie îmi amintesc perioada festivalului şi nu numai. Mi-e dor să păşesc pragul Teatrului din Sibiu, sunt curioasă ce ne vor pregăti actorii pentru toamna şi anul ce va urma. Şi deşi îmi place de cele mai multe ori ceea ce pun sibienii în scenă, nu pot să nu oftez amintindu-mi de piesele din afara teatrului local pe care le-am vizionat pe durata festivalului.
Piesa mea preferată în 2008 la Festivalul de Teatru a fost, bineînţeles, Faust. Şi poate ar fi fost şi anul acesta dacă reuşeam să ajung, însă la o aşa piesă, aşa o bătaie pe locuri.
Dar nu a fost greu să rămîn cu o preferată, iar aceea a fost Omul Pernă în regia lui Radu Afrim, piesă scrisă de Martin McDonagh, cel care a regizat şi filmul In Bruges.
Aveam vreo 11 ani sau 12, nici nu mai ţin minte. Ştiu că în cadrul unui seminar de engleză ne-am hotărât să facem un ziar, iar mie mi-a venit sarcina să îi iau un interviu unei doamne doctor din oraş. Cum pe vremea aia, personajul principal de pe marte (aka Zlanta) era poluarea, e clar că acesta a fost şi subiectul interviului. Toată treaba a sunat cam aşa:
Reporter: D-nă doctor, poluarea din oraşul Zlatna are efect asupra noastră, a copiilor? Care este acest effect şi cât de grave pot fi urmările lui?
Vultur Claudia : Da, sigur. Efectele pot fi imediate şi de lungă durată Acestea pot provoca iritaţii ale căilor respiratorii, dureri de cap şi mai rar, stări de sufocare. Când noxele sunt mari, de lungă durată şi merg cu tulburări în creştere şi dezvoltar, suferinţa sistemului nervos central, creează anemii de diferite grade şi duc la scăderea imunităţii organismului faţă de infecţii.
Rep.: Alimentaţia constituie un factor principal în apărarea organismului nostru contra poluării?
V.C.: Da, este un factor care spune cuvântul în apărarea organismului nostru împotriva poluării. Alimentaţia populaţiei din zonele cu plumb constă într-im exces de alimentaţie cu conţinut mare de minerale şi vitamine, conţinut crescut de proteine şi zaharuri şi evitarea alimentelor pe bază de grăsimi şi excitantelor nervoase (ciocolata, cacao, condimente etc).
Rep.: Există deosebiri între organismul unui copil dintr-un mediu poluat şi al unui copil dintr-un mediu nepoluat?
V.C.: Da, există deosebiri. După cum aţi văzut, copiii din Zlatna sunt anemici, foarte slăbiţi, iar creşterea şi dezvoltarea lor este afectată de poluare.