Tag: teatru

May 27, 2011 / / culturale

M-am întors la Sibiu cu drag și dor, deși n-a trecut decât o săptamână de la ultima mea scurtă vizită. Aseară, însă, am reușit să mă simt ca pe vremea mea… din Sibiu. M-am revăzut cu un profesor, cu cea care mi-a fost colega doi ani la cămin și cu care nu am reușit să-mi termin încă poveștile, căci de fiecare dată când începem să depănăm amintiri, ne lungim la infinit.

Apoi, colegele mele de anul trecut, de la cămin, m-au luat cu ele la party-ul de după banchet, iar într-un final am ajuns în cuibul retro unde ne distram pe vremuri. Și a fost ca altădată. Cu dansuri nebune, fără gândul de: ce-ar zice lumea și cu ore târzii care ne-au prins pe străzile Sibiului.

Și parcă, atunci când te simți așa bine nici nu ți-e greu să te trezești dimineața. Și mai ai și un zâmbet uriaș lipit de tine. Am fost, așadar, foarte matinală. Am pornit spre teatru de unde mi-am luat acreditarea și invitațiile pentru FITS, apoi m-am cazat. Am gustat teatru cum am putut, toată ziua și am scris și aici. Iar în câteva ore, merg să văd primul spectacol de teatru de anul acesta, din Sibiu. Mi-e dor!

Revin curând cu fotografiile făcute azi!

Un mic bonus, despre FITS, ce scriam pentru Aplauze acum doi ani, când festivalul avea 16 ani:

May 27, 2011 / / cronicuţe
May 25, 2011 / / culturale
February 11, 2011 / / culturale
November 1, 2010 / / cronicuţe
October 21, 2010 / / cronicuţe
October 21, 2010 / / culturale
September 24, 2010 / / despre oameni
June 8, 2010 / / cronicuţe

Janis Joplin izbucnind pe fundal cu al său ascuţit Summertime şi versuri culese din Shakespeare, Sarah Kane şi Luigi Pirandello. Printr-o formă de teatru tranşant de deschisă, one-man-show-ul oferit de artistul italian, Pippo Delbono, ne arată disperata poveste autobiografică a acestuia.

O sală simplă şi destul de mică. În mijloc o masă pe care zac două sticle şi un pahar, un scaun şi un microfon. Şi artistul. Nu e nevoie de altceva când te afli în preajma acestui om dispus să-ţi ofere tulburătoarea lui poveste. Una de iunie, una ce te răscoleşte şi pe care n-o vrei veridică. Te laşi purtat de tot ce-ţi exprimă Pippo, dar prinzi atât de mult drag de el că, cu tot farmecul povestirii, nu vrei să fie adevărat ce tocmai ai descoperit.

O poveste plină de emoţie a fost spusă în a opta zi de festival la Sala Studio a Teatrului Naţional „Radu Stanca”. O parte din compania lui Pippo Delbono din Italia a fost prezentă la Sibiu. Mai bine de 80 de minute, Pippo ne-a spus povestea lui de iunie. Da, povestea sinceră a artistului italian este pusă pe tavă şi completată de câteva fragmente din spectacolele realizate de el uitându-se în viaţa lui: „Strigătul”, „Vremea asasinilor”, “Furia”, “Henry V” etc. Acesta a cotrobăit prin cele mai sensibile sertare şi ne-a purtat prin cadrele dezolante peste care el a trecut cu tărie şi încredere.

June 2, 2010 / / cronicuţe