Oamenii vin și pleacă, iar prietenii pot fi oameni și…
Category: despre oameni
De când am venit în Cluj am așteptat un astfel de eveniment. De fapt, așteptam măcar un amărât de tweetmeet, că până să ajung eu aici tot auzeam că lumea se întâlnește, tuitmit-ește și www-ește. Na, joi, 16 dec. (musai să trec și data, la cât de încet m-am mișcat cu scrisul) dis-de dimineață, fără să știu că nu mă mai întorc decât în 22h, mi-am părăsit camera și m-am îndreptat spre Hotel City Plazza, care s-a dovedit a fi mai aproape decât aveam impresia.
La #smscluj, eveniment organizat de revista Biz a fost mai interesant decât mă așteptam. A fost o singură prezentare (nokia) care m-a făcut să privesc cu drag modelele psihedelice din covor, în rest am fost ochi și urechi (și pix și lentilă și snaptu), căci, da, devenim multifuncționali. Ah, și a mai fost una la care deși am fost puțin mai atentă (că era printre primele), nu m-a lămurit deloc (bt).
În rest, trăgând acum cu ochiul peste notițele semi-conștiincioase, notez următoarele idei:
* Sorin Apostu, fără să știu mare lucru despre domnu’ ăsta, care btw, e primarul Clujului, pare un om destul de… social media friendly?, zic bine? Oricum, mi-a plăcut că a numit bloggerii – lideri de opinie ai lumii digitale – dar, sper că a înțeles pe parcurs, deși nu l-am mai văzut, că liderii ăștia își cam răsfrâng din activitate și în offline, carevasăzică, opiniile lor digitale pot forma opinii puternice și în real life.
* Revista Biz, cu 10 ani la activ și cam prima în toate etapele ce țin de afaceri și online, cea care ia oamenii de afaceri și-i bagă îmbrăcați în piscină, pregătește o serie de evenimente, care mai de care mai tentante, pentru 2011. Cred că aproape fiecare ființă din sală a salivat, măcar un strop, când au spus de Apriliele verde de la Amsterdam sub numele de High Impact Friends!
* Primarul Trilulilu, Sergiu Biriș, a vorbit mai mult despre campaniile trilulilu.ro, decât despre online-ul local, online despre care, cred că ar fi câteva de spus. Adică, mă întreb eu așa – să ne plângem că nu prea există sau să scormonim și să motivăm ce este? (la modul cel mai general). Totuși, prezentarea lui e foarte de văzut, așa că, aici puteți afla de ce social media is the new black.
*i-am ascultat iar live pe băieții de la Plus Noi, de data asta într-un cadru foarte organizat și-anume la Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia, cu prilejul celei de-a 6a (cred) ediții a festivalului de folk ziua de mâine.
*n-am fost surprinsă să văd sala surprinsă ci mai degrabă nerăbdătoare, pentru că știam că așa va fi.
*am plâns și-am râs – ăsta e efectul Plus Noi pentru mine.
*și m-am foarte bucurat să-i văd răsplătiți așa cum merită.
*și-ar fi trebuit să știe toată sala că versurile alea ce i-au umezit și aproape toate celelalte din melodii îi aparțin unuia din membri.
…si daca toate-s doar pareri, ori viziuni si optiuni,
iar dar timpul e-un mister barfit in mii de notiuni,
de curge totul ca un rau si totul este relativ,
cum spun cu fala filosofii doar ca sa para mai concisi,
daca nimic nu-i la-ntamplare si toate au un rost al lor,
mai am si eu doar o parere, impartasita tuturor:
pentru ca Cerul Preainalt cu mari sperante ne umplu,
parerea mea-i ca-ntre pareri o certitudine esti tu…
*petrecerea a continuat apoi în ceva tavernă – oamenii ăștia-s obișnuiți să cânte mult, nu 30 de minute și alea 15.
*iar mai jos postez o scurtă cronicuță a recitalului scrisă pentru blogul Plus Noi.
După mai bine de trei ore de urcat alături de un fel de zână a munților ce m-a invitat la Săruni și m-a cadorisit cu o pereche de pantaloni și-o pelerină, împreună cu un elev de 15 ani (eh, ce dezorientată eram eu la vârsta aia, dar aș mai face încă de două ori liceul) care văzut-am că-i destul de spiritual și scrie bine și cu un fost student europenist cu prea multe porecle și proaspăt trezit dintr-o feciorească; deci alături de ei am urcat trei ore și am ajuns la… i-aș fi spus în momentul respectiv Meca, dar mai bine sună Săruni.
Adică aici. Da, acum, în miez de toamnă, pe ceață și ploaie. N-am prins strop de cer senin și nici fir de rază de soare. Pentru că-s ca vremea. N-am putut ajunge în vară, dar cum am prins câteva zile libere și oameni dispuși să stea după oasele mele molcome, am reușit. Și a meritat, în ciuda anotimpului parcă fără suflet. Sunt faine culorile toamnei văzute în timp ce încerci să tragi cât mai corect aer în piept. Și-s incredibile frunzele ce-și scurg pe fruntea ta stropii de apă. Iar când, în cel mai abrupt loc, îți întorci privirea în urmă, simți că nu ți-e tocmai bine, dar de insiști ai ocazia să vezi cum lași totul în urmă sub o pătură groasă de ceață. E ca și cum drumul pe care urci se scurge și orice loc prin care calci dispare odată ce-ți ridici talpa. Dacă încerci să vezi dincolo de metaforă și să te încarci, de aici pâna la muntele vindecă suflete nu mai e mult.