În fiecare an de 1 Decembrie, de oriunde aș fi…
Tag: alba iulia
*i-am ascultat iar live pe băieții de la Plus Noi, de data asta într-un cadru foarte organizat și-anume la Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia, cu prilejul celei de-a 6a (cred) ediții a festivalului de folk ziua de mâine.
*n-am fost surprinsă să văd sala surprinsă ci mai degrabă nerăbdătoare, pentru că știam că așa va fi.
*am plâns și-am râs – ăsta e efectul Plus Noi pentru mine.
*și m-am foarte bucurat să-i văd răsplătiți așa cum merită.
*și-ar fi trebuit să știe toată sala că versurile alea ce i-au umezit și aproape toate celelalte din melodii îi aparțin unuia din membri.
…si daca toate-s doar pareri, ori viziuni si optiuni,
iar dar timpul e-un mister barfit in mii de notiuni,
de curge totul ca un rau si totul este relativ,
cum spun cu fala filosofii doar ca sa para mai concisi,
daca nimic nu-i la-ntamplare si toate au un rost al lor,
mai am si eu doar o parere, impartasita tuturor:
pentru ca Cerul Preainalt cu mari sperante ne umplu,
parerea mea-i ca-ntre pareri o certitudine esti tu…
*petrecerea a continuat apoi în ceva tavernă – oamenii ăștia-s obișnuiți să cânte mult, nu 30 de minute și alea 15.
*iar mai jos postez o scurtă cronicuță a recitalului scrisă pentru blogul Plus Noi.
Pasager pe rută scurtă mai bine zis. Aproape de când mă ştiu fac un drum pe DN74. Acela ce mă poartă din mirifcul meu hometown-metropola (sau Marte sau C.U.* , fost Ampelum ş.a.m.d.) în satul Alba Iulia (aka Bălgrad).
Îmi amintesc că acum mulţi-mulţi ani, mergeam cu trenul. Sunt vreo 38 de kilometri, dar cu personalul ală aveai impresia că mergi până la Sibiu. Aşa m-am învăţat să iubesc trenul, acum, n-aş mai putea să-l suport, nu pe ruta asta. Deşi, trebuie să recunosc că dacă nu am alternativă şi mai am şi companie plăcută, merge.