Deși Peter Stein a spus azi că nu recunoaște teatrul fără dialog, că monologurile nu-s spectacole de teatru, eu nu pot să concep asta când se produc niște one-man/woman show-uri incredibile, care nu se rezumă la a rămâne simple show-uri, ci reușesc să fie adevărate spectacole, odată ce-ți ating sufletul și-ți zguduie creierii.
Nu pot să nu-l amintesc aici pe Pippo del Bono cu ale sale “Povești de iunie”, iar de la noi, Marcel Iureș în “Absolut”, Diana Fufezan în “Oscar și buni roz”, cu-atât mai mult Ofelia Popii în “Felii” și acum, mai la subiect, Tania Popa, într-un spectacol emoționant, “Fata din Curcubeu” după Lia Bugnar.
Trăgând grăbit din țigara dinaintea spectacolului, Lia ne asigură că vor fi locuri și pentru noi. E suficient ca să-mi dau seama că urmează ceva cu o putere de extragere a simțurilor asemănătoare cu “Felii”. Lia Bugnar, din ce-am văzut până acum, pare să cunoască cele mai profunde, ascunse, tensionate, revelatoare stări ale femeii.
Spectacolul prezintă povestea unei tinere care trăiește de pe o zi pe alta, fiind nevoită să își vândă trupul pentru un preț de bilet de cinema, la cinematograful Curcubeu, pe scaunul 13 de pe ultimul rând. Drept pentru care, fata reușește să vadă mai toate filmele bune, incluzând printre povești, câteva referințe cinematografice (Fellini, Woody Allen, Bergman).
Am avut mereu un fel de atracție ciudată față de poveștile de-o viață ale cerșetorilor. Nu pot să nu desprind câte un “de ce?” foarte curios când îi văd. Fata din curcubeu nu cerșește, dar apariția ei pe scenă e memorabilă. “N-aveți un leu?”. Teoria ei pentru a-și împlini cel mai măreț vis, acela de a avea o tonetă de înghețată, pornește de la acest leu. Dacă fiecare spectator i-ar da un leu, și-ar permite să-și ducă un client la hotel, iar din banii primiți, ar închiria o săptămână la hotel și tot așa până la visul cu cornet.
În timp ce își fierbe un cartof, după care îl mănâncă tacticos, fata din curcubeu tresare povestindu-ne câte-un episod marcant din viața ei. Când poveștile ating atât pentru ea, dar și pentru noi, un punct prea încărcat de sensibilitate, Tania începe să cânte. O acompaniază la pian Marian Hâncu.
Poveștile ce duc la Curcubeu
Trei bloggeri sibieni, împreună cu Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu (AIOS) şi a Primăria Municipiului Sibiu (mă bucur să văd primăriile tot mai implicate în iniţiativele care chiar merită!), organizează un concurs prin care se doreşte identificarea, dar şi promovarea prin intermediul Internetului a locurilor şi evenimentelor nu foarte cunoscute din Sibiu.