Anul trecut am venit curioasă la Timişoara, cu ocazia #timisoaranoastra…
Category: orase
Mie mi-e tare drag Sibiul, se ştie deja. Ce nu mi-a plăcut, cât am fost acolo, a fost faptul că nu prea se întâlneau bloggerii, iar când se vedeau nu eram eu în oraş. Abia după ce am plecat au început să facă diverse întâlniri mai dese, tematice. Fireşte, le-am apreciat, dar de la distanţă. Au fost drăguţi şi mi-au dat şi mie câte un mail, însă a trebuit să le cam ignor, căci nu puteam ajunge nicicum.
Mă bucur în continuare să văd cum creşte blogosfera în oraşul unde am început să scriu serios pe un blog (dincolo de tentativele cu yahoo360degrade din liceu), locul unde am fost blogger şi mai serios, acreditat la Festivalul de Teatru etcetera.
Cel mai recent mail primit de la blogosfera sibiană n-a putut fi ignorat.
Aşadar, mare atenţie, mare! Mâine la Sibiu se întâmplă următoarele:
Tag the Flag – adică un mod inedit de turism la Sibiu
Trei bloggeri sibieni, împreună cu Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu (AIOS) şi a Primăria Municipiului Sibiu (mă bucur să văd primăriile tot mai implicate în iniţiativele care chiar merită!), organizează un concurs prin care se doreşte identificarea, dar şi promovarea prin intermediul Internetului a locurilor şi evenimentelor nu foarte cunoscute din Sibiu.
[Când eram mai mică, mai naivă şi nu la fel de plimbăreaţă, o mai luam totuşi la pas. Şi pentru că pe vremea aia Clujul mi-era mai aproape şi plin de oameni cunoscuţi, mai luam trenul spre el din când în când. Mă întorceam energizată şi scriam pentru blog câte un jurnal de călătorie a la Cluj. Odată cu scurta mea mutare acolo, n-am mai considerat că sunt vizitator, dar uite cum îţi întoarce soarta obrazul fără să mişti un muşchi şi te aruncă pe alte căi, pe principiul ai grijă ce-ţi doreşti! Ce tot înşir eu aici vrea să se încheie cu: nu credeam că o să mai scriu un jurnal de călătorie la Cluj, sperând că acolo o să şi mor, dar iată! Oricum, dacă, aş zice, trăim uneori pe o a cincea roată de la căruţa, care, se învârte şi aia cumva, n-ar fi exclus să revin şi la jurnalele de călătorie prin Timişoara, de data asta, în ideea: dă-mi un ozeneu, şi-am dispărut.]
Weekendul trecut am fost la Cluj cu scopul măreţ de a mă scăpa de ultimul examen. Şi chiar a părut a fi ultimul examen, căci am fost doar eu, profa şi vreo două tipe ce aveau întrebări pentru ceva licenţă. Nu, n-a fost restanţă, au fost ei aşa drăguţi să fixeze o dată de examen şi pentru extratereştri.
După ce-am scăpat de examen, m-am simţit de parcă eram în vacanţa mare, deşi eram doar la început de weekend, fără prea multe griji, aproape de casă şi departe de realitate. Am avut, totuşi, ceva greutăţi de întâmpinat, căci la cămin mă aşteptau parcă sute de bagaje ce trebuiau cărate de-un marţian firav către o samariteană ce stă în chirie.
După ce-am scăpat de tonele de lucruri adunate în câteva luni, mi-am tras puţin sufletul ca pe un ceas care mai rămâne în urmă din când în când şi mi-am luat, pusă pe nopţi albe, fetele-mi din Ardeal (care te miri de unde au ajuns acolo) ca să vânăm ceva terase.
Vineri seara, final de sesiune, un fel de capitală a studenţilor, zi faină de vară – cam astea au fost elementele ce ne-au făcut să ne obosim oasele dornice de party, în căutarea unei terase libere. Normal, am găsit una chiar simpatică, chiar nu m-aş plânge de Cluj la capitolul ăsta.