A trebuit să se organizeze a 5-a ediţie ca să ajung şi eu la festivalul rock Artmania de la Sibiu, pe care l-am ratat de atâtea ori cu ochii în lacrimi (în special ediţia cu Anathema). Şi-am ajuns într-o prea călduroasă zi de sâmbătă, în care autocarul cu care călătoream s-a stricat chiar la intrare în oraş. În Sibiu, din fericire. Din cauza asta am cam ratat concertul trupei Tiarra care a avut loc în Piaţa Mică, trupă care mi-a stârnit curiozitatea şi oarecum interesul cu ceva timp în urmă. Dar nu-i nimic, doar pentru Serj şi mai mult decât atât, pentru întâlnirea cu nişte prietene care mi-au fost şi colege, am mers.
În afară de căldura de nesuportat, Sibiul m-a întâmpinat cu prea mulţi oameni. Din toate părţile, prin toate părţile. Zona centrală, cel puţin, mustea de fiinţe care nu erau de prin zonă. Lucrul ăsta îi dădea o culoare destul de drăguţă oraşului. În Piaţa Mică, pe lângă terasa special amenajată şi standurile cu bere, găseai zeci de tarabe cu sute de chestii handmade… cercei, brăţări, păpuşi, eşarfe, genţi, tricouri etc.
În Piaţa Mare, un mare gard negru îi separa pe oamenii cu brăţară colorată şi bere cumpărată pe două-trei jetoane, de cei care stăteau lejer pe margine cu bidoane de 2 litri de bere în faţă şi care, dacă-şi întindeau puţin vârfurile, vedeau şi-un pic din ce se întâmpla pe scenă. Că de auzit se auzea la fel peste tot. Cam prost, de altfel, ba chiar înclin să cred că se auzea mai bine de pe margine sau de undeva de pe Bălcescu decât de prin zona scenei.
Mi-am amintit de Timişoara cu drag când am văzut imaginea de mai sus, 
Pe scurt: Jack (Jeff Bridges) e om de radio, unul destul de băgat în seamă din moment ce un psihopat care îi înţelege exagerat metaforele ascuţite îşi ia puşca, merge direct în barul unde „se intră greu”, trage de câteva ori (aici e ţintită şi soţia ţicnitului nostru), apoi se sinucide. Epic. Jack, omul de radio, pe lângă mândrie şi aroganţă, mai cară după el şi o doză de conştiinţă. Renunţă aşadar la planurile lui şi la radio şi-l găsim peste vreo trei ani în braţele unei proprietare de magazin de închiriat video-uri, sub replica: Suicidal paranoiacs’ll say anything to get laid. Toate ca toate, până când, într-o seară îşi ia sticla de Jack şi porneşte de nebun pe străzi. Dacă spun şi de faza cu Pinocchio mă cam lungesc, aşa că trec peste. Aventurat şi mucifiat, în timp ce se pregătea să se sinucidă, este intrerupt de nişte tineri care vor să-i dea foc, dar ta-dam, apare Parry (Robin Williams), îl salvează şi de aici începe totul. Jack află de tragedia salvatorului său şi, cu musca pe căciulă fiind, încearcă să-l ajute cumva, crezând că aşa îşi curăţă şi conştiinţa. Şi pentru ce urmează n-am să las decât nişte cuvinte cheie: poveste, vise, cabaret, găluşte, filme gratis, sinucidere eşuată, întâlnire, Lydia, Sfantul Graal, nebunie, nebunie, nebunie. Sau… Terry Gilliam.