Diana Câmpean Posts

Ar fi vrut să trăiască în anii 60-70. De la cele mai vechi filme şi melodii la piesele de teatru care se pot juca chiar şi în cafenele, totul îl pasionează pe Mihai. E acel tânăr care preferă să asculte muzica pe vinil şi să filmeze când are ocazia cu camere pe film. De doi ani e student la Drama and Writing la “Anglia Ruskin University” din Cambridge, iar înainte să plece în Marea Britanie, se număra printre cei mai străluciţi elevi sibieni.

Mihai Kolcsár sau Kolcs cum îi spun prietenii, s-a născut în Zalău, dar s-a bucurat foarte mult când părinţi lui s-au mutat în Sibiu. Sibiul e frumos şi încep să-l apreciez tot mai mult în comparaţie cu alte oraşe, spune el.

Pasionat încă de mic de limba germană, a reuşit în 2007 să obţină locul I la Olimpiada Naţională de Germană Modernă, secţia proiecte. A fost elev al Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr” şi spune că de limba germană s-a lipit încă din clasa a II-a când se uita la desene animate pe programele nemţeşti.

Pentru Mihai, o atracţie mai puternică decât cea pentru cunoaşterea limbii germane, o reprezintă cea pentru teatru. În 2006, acesta şi-a a fondat grupa teatrală ExtremelyLowBudgetProductions – ELBP, iar în 2007 participa la Festivalul Underground „Nart–Nopţile ArtCafé” cu programul de stand-up comedy “Tri Uaiz Gaiz” şi cu piesa de teatru “Catargul”, drept actor şi co-scenarist. De asemenea, a fost actor şi într-un cor, în piesa de teatru MenschMaschine KlangMaschine de Sigune von Osten, grupul teatral Art Point la Sibiu.

Filmul e o pasiune arzătoarea de a mea de când am fost mic şi mă ducea tata la cinema

Când vine vorba de filme, vă pot spune că Mihai ajunge să vadă şi câte 200 pe an. Îi plac filmele de când era mic. Totodată ce vede şi analizează, Kolcs scrie cronici de film atât pentru blogul personal, cât şi pentru publicaţia Sibiu 100%. De asemenea, aţi putut răsfoi şi pe Cuvinte online unele din materialele lui.

Filmul e o pasiune arzătoarea de a mea de când am fost mic şi mă ducea tata la cinema (încă ţin minte când am văzut prima dată Jurassic Park). De atunci gustul meu pentru filme s-a maturizat şi s-a rafinat, povesteşte Mihai. Foarte mult apreciază filmele vechi, iar prin recenziile de pe blog vrea să convingă lumea că un film nu-şi pierde valoarea dacă e mai vechi de doi ani. Consideră că până şi un film vechi de 80 de ani poate încânta lumea.

Printre filmele sale preferate se numără The Fountain, Brazil, The Assasination of Jesse James by the Coward Robert Ford. Deşi regizorul său preferat este Terry Gilliam, susţine că Tarkovsky e cel mai bun ever.

Îmi place muzica veche. Ar fi trebuit să mă nasc în anii 50 ca să profit din plin de anii 60-70

Până şi muzica pe care o ascultă e în mare parte din filme, Clint Mansell se numără printre favoriţii săi. Ascultă de la Rammstein la Pink Floyd, Muse, Radiohead, DeVotchka, The Tiger Lillies, dar şi muzică românească precum Viţa de Vie, Şuie Paparude, Vama Veche. Îmi place muzica veche. Ar fi trebuit să mă nasc în anii 50 ca să profit din plin de anii 60-70, mai puţin de partea cu comunismul, mai spune Mihai.

Deşi l-am văzut de nenumărate ori când treceam pe lângă Facultatea de Litere, pe Alex Radu l-am descoperit prin intermediul Internetului, la el pe blog. L-am recunoscut imediat şi am rămas surprinsă de calităţile lui de scriitor. M-a impresionat faptul că până la această vârstă a avut atâtea realizări. S-a grăbit să lase cât mai multe în urma lui, însă timpul nu s-a numărat printre prietenii săi.

Acest profil trebuia să spună povestea unui băiat foarte talentat şi muncitor, a unui tânăr scriitor din Sibiu. Şi până la urmă, e povestea lui, dar una care se încheie subit la vârsta de doar 21 de ani, una care nu e spusă de el, o poveste scrisă la trecut.

Alexandru Ioan Radu s-a născut în 1989 în Sibiu. Copilăria şi-a petrecut-o în Daia, un sat din apropiere, unde locuiesc părinţii săi. Visa să devină preot, apoi agent de circulaţie. Prin clasa a VII-a şi-a dat seama că menirea lui e să predea literatură. „Vroia să se facă profesor de română. Îi plăcea să se joace de-a profesorul, făcea lecţii cu mine, cu părinţii, cu mătuşa mea. Şi o făcea la modul serios: aduna lumea, pregătea lucrări de control, le corecta cu roşu, dădea note mici! Mie prefera să-mi dea lucrare la română că la matematică ştia că luam notă mare. Iar el vroia să pună cât mai mult roşu pe hârtie”, îşi aminteşte fratele său, Ciprian Radu.

A fost pasionat de scris încă de la 9-10 ani când a început să compună poezii. „Poezia nu-i prea plăcea, s-a înclinat spre proză. A scris şi ceva poezii, dar puţine”, a mai spus Ciprian. Nu poezia a fost cea care l-a captivat, la 16 ani a început să lucreze la primul său roman, numit “Amicul meu, diavolul”, iar de atunci s-a dedicat complet prozei.